Jeus Jardin și-a găsit vocația în EuharistieȘi-a părăsit cariera de asistent medical pentru a urma invitația lui Dumnezeu de a deveni preot.
Dintr-o familie nepracticantă, acest preot filipinez care, după ce a rezistat o vreme chemării lui Dumnezeu, dă mărturie despre cum s-a predat în cele din urmă vocii care îi cerea să se consacre numai Lui.
Dumnezeu scrie drept pe linii strâmbe și creează adevărate opere de artă. Acesta este cazul părintelui Jeus Jardin, un preot filipinez din Arhidieceza de Davao, care a cunoscut iubirea lui Dumnezeu în copilărie și adolescență, deși provenea dintr-o familie nepracticantă, datorită rolului important al bunicii sale.
Când deja făcuse pasul cel mare pentru a deveni preot, și în ciuda opoziției părinților săi, va părăsi curând seminarul. A studiat asistență medicală și a continuat să lucreze ca profesor universitar. Dar acele scrisori pe care Dumnezeu i le insuflase în inimă nu aveau să se șteargă, până când, în cele din urmă, a trebuit să se predea în fața evidenței căii pe care trebuia să o urmeze.
Avea o viață bună și chiar fusese licențiat ca asistent medical în Statele Unite, dar știa că fusese chemat la o misiune mult mai înaltă. Așadar, cu umilință, opt ani mai târziu, a cerut să reintre la seminar pentru a fi în sfârșit hirotonit. preot în 2017. Și a văzut că totul a fost bine făcut.
"Dumnezeu are întotdeauna modul său de a-și face voia cunoscută prin dorințele fiecărei inimi, și la fel a fost și în cazul meu, pentru că am simțit că Domnul mă chema mereu la preoție", explică el în acest interviu.
Jeus mărturisește că inima lui îi spunea că, dacă vrea să fie fericit, trebuie să se întoarcă de unde a venit, în acest caz, la seminar. În realitate, viața lui mergea bine, dar nici banii și nici teama de a pierde tot ceea ce realizase profesional nu puteau învinge chemarea lui Dumnezeu. "Am văzut că fericirea nu venea de acolo, iar inima mea a simțit asta", adaugă el.
Când a reintrat în seminar, episcopul său a decis să-l trimită să studieze în Seminarul internațional Bidasoa și Universitatea din Navarra, grație unei burse de studiu din partea Fundației CARF, care i-a permis să își consolideze și să își confirme vocația preoțească.
"Am fost în Pamplona timp de șapte ani, cinci ca seminarist în Bidasoa și doi ca preot. Pamplona este a doua mea casă. Ca seminarist, am avut formatori care sunt cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu, care m-au învățat nu numai cu cuvintele lor, ci și cu propria lor viață, cum este un preot", subliniază Jeus Jardin cu convingere.
Anii petrecuți în Pamplona nu numai că i-au oferit o solidă formare intelectuală, dar, citând în special Bidasoa, Universitatea din Navarra și, în a doua sa perioadă în Spania, reședința Cristo Rey din Calle Padre Barace din Pamplona, el asigură că în aceste locuri "m-au învățat să fiu preot, prieten și persoană, și din acest motiv pot spune că m-au învățat foarte mult".
Acum este însuși Jeus Jardin cel care transmite același spirit în seminarul arhidiecezei sale, unde le arată tinerilor marile provocări cu care se confruntă preoții astăzi. În opinia sa, acestea sunt cele mai bune sfaturi pentru a le face față: "încercați să vă cunoașteți limitele și să nu le depășiți; prețuiți momentele de rugăciune și de direcționare spirituală; și învățați să vă odihniți cu Maica Domnului și cu Domnul". De asemenea, el subliniază importanța Sfintei Liturghii: "preotul își găsește rațiunea fundamentală de a fi în EuharistieAcesta este motivul preoției sale".
În fața crizei vocaționale care pare să afecteze Biserica în acest moment, părintele Jeus este plin de speranță și ne asigură că "Domnul cheamă mereu, deși pentru a-i auzi vocea trebuie să știi să asculți și să nu te temi de tăcere, pentru că Domnul cheamă, dar vocea Lui este subtilă".
Pe tinerii care au auzit deja această chemare, îi invită să nu le fie teamă să răspundă. "În experiența mea, văd cum mi-a fost foarte frică să las lucrurile pe care le aveam: că voi câștiga mai puțini bani, că nu voi putea avea o casă sau o mașină. Dar Domnul este un bun plătitor. Nu suntem chemați doar să avem bunuri materiale. Suntem chemați la o viață transcendentă, la o viață în comuniune cu Dumnezeu. Acolo se află fericirea noastră", adaugă el.
Ca cel mai memorabil moment al său ca preot, își amintește de unul în care a experimentat Providența într-un mod foarte clar, în care a trebuit să pună în practică tot ceea ce învățase anterior. "În seminarul în care sunt acum econom, ne-am confruntat cu un focar de COVID cu aproximativ 75 de persoane infectate dintre seminariști și preoți.
Am fost testată negativ, dar, din cauza încărcăturii pe care o aveam, am decis să fiu cu toți cei care erau bolnavi. Am reușit să trăim împreună și să supraviețuim, și să experimentăm cu adevărat providența lui Dumnezeu. Zilele de carantină cu seminariștii și preoții au devenit zile de neuitat pentru mine", își amintește el.
În cele din urmă, acest preot din Filipine ar dori să le mulțumească binefăcătorilor Fundației CARF care i-au făcut atât de mult bine, mai întâi ca seminarist și apoi ca preot: "Vă mulțumesc tuturor foarte mult. Sprijinul dumneavoastră face posibil ca seminariști și preoți ca mine să primească pregătirea necesară pentru a fi pastor. Dumnezeu să vă răsplătească".
