Istoria Sfânta Tereza Benedicta a Cruciial cărui nume a fost Edith Steineste o mărturie luminoasă a modului în care căutarea sinceră a adevărului conduce, în cele din urmă, la întâlnirea cu Hristos. Viața ei, marcată de inteligență, dăruire și martiriu, continuă și astăzi să provoace multe femei care simt chemarea de a se consacra lui Dumnezeu în trup și suflet.
Din partea Fundației CARF, care sprijină și formarea femeilor religioase, ne amintim de exemplul ei ca model de fidelitate, profunzime spirituală și iubire necondiționată.
Edith Stein s-a născut pe 12 octombrie 1891 în Wroclaw, un oraș care făcea parte pe atunci din Imperiul German. A fost cea mai mică dintre cei unsprezece copii ai unei familii de evrei practicanți. Mama sa, o femeie cu o credință fermă și un caracter puternic, a fost pentru ea un exemplu de putere și responsabilitate. Cu toate acestea, în adolescență, Edith a încetat să se mai roage și s-a declarat atee. Era o tânără cu o inteligență strălucită, nemulțumită de răspunsurile ușoare și hotărâtă să găsească singură adevărul.
S-a mutat la Göttingen pentru a studia filosofia, unde a devenit discipol și colaborator al celebrului filosof Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei. Cercetarea sa filosofică nu a fost doar o activitate academică: ea a căutat să înțeleagă structura profundă a ființei umane, demnitatea, libertatea și relația sa cu lumea. Edith a fost, de asemenea, interesată de suferință, compasiune și experiența interioară a oamenilor.
Onestitatea intelectuală a determinat-o să se deschidă la mărturia credinței creștine. Exemplul prietenilor credincioși, contactul cu gândirea tomistă și, mai presus de toate, citirea vieților sfinților, au început să îi miște inima. În special, ea a fost profund impresionată de seninătatea cu care o prietenă creștină a înfruntat moartea soțului ei, ceea ce a determinat-o să se întrebe de unde vine această speranță fermă.
Punctul de cotitură a venit în vara anului 1921, în timpul unei șederi la prieteni. A luat o carte la întâmplare de pe raftul bibliotecii: era autobiografia lui Sfânta Tereza de Isus. Ea a citit-o într-o singură ședință, în timpul nopții, iar când a terminat a spus: "Acesta este adevărul". Această întâlnire cu sfântul carmelit spaniol a fost o revelație interioară pentru Edith. În ea a descoperit nu numai adevărul creștinismului, ci și o cale spirituală care i-a umplut setea de sens și împlinire.
La scurt timp după această lectură decisivă, Edith Stein a cerut să fie botezată. A primit sacramentul la 1 ianuarie 1922, la vârsta de 30 de ani, în biserica dominicană din Speyer. De atunci, ea a trăit o credință profundă, senină și coerentă. Și-a schimbat radical modul de viață: a început să participe la Liturghie în fiecare zi, să se roage intens și să-și pună cunoștințele în slujba adevărului revelat în Hristos. O nouă Edith s-a născut în interiorul ei: o femeie liberă, recunoscătoare și îndrăgostită de Dumnezeu.
În anii care au urmat, ea și-a combinat viața spirituală cu vocația intelectuală. A lucrat ca profesoară la o școală catolică, a tradus operele Sfântului Toma de Aquino în germană și a scris eseuri filosofice cu o perspectivă creștină. Ceea ce căutase înainte doar cu rațiunea, acum înțelegea cu credința. Pentru ea, filosofia și teologia erau căi complementare către adevărul deplin.
În relația sa intimă cu Hristos, ea a început să simtă că nu era suficient să trăiască "pentru El" din exterior: simțea că Domnul îi cerea o dedicare totală, o viață consacrată. Cu ani înainte, își exprimase dorința de a deveni carmelită, dar angajamentele familiale și profesionale o reținuseră. Cu toate acestea, odată cu sosirea regimului nazist și a persecuției crescânde a evreilor, a realizat că locul ei era alături de Hristos răstignit, mijlocind pentru toți.
În octombrie 1933, ea a intrat în mănăstirea carmelită din Köln. Acolo și-a luat numele de Tereza Benedicta a Crucii. A fost un pas radical, dar unul profund dorit. Își găsise locul definitiv: tăcerea, rugăciunea și sacrificiul erau acum centrul vieții ei. Ceea ce lumea nu-i putea oferi, ea a găsit în iubirea lui Dumnezeu. Răspundea pe deplin vocației sale.
Ani de zile, Edith a simțit cum creștea în ea dorința de a-și dărui complet viața lui Dumnezeu. Deși inițial și-a continuat activitatea ca profesoară, scriitoare și conferențiară, în cele din urmă a făcut pasul pe care îl maturizase în rugăciune: în 1933 a intrat în mănăstirea carmelită din Köln, unde a luat numele de Tereza Benedicta a Crucii.
Acolo a trăit în tăcere, rugăciune și penitență, intensificându-și unirea cu Hristos și oferindu-și viața pentru mântuirea sufletelor. Era conștient de pericolul în care se afla ca evreu în mijlocul persecuției naziste, dar nu s-a retras. Știa că locul său era la picioarele crucii.
În celula sa carmelită, Teresa Benedicta a scris unele dintre cele mai profunde lucrări ale sale. În ele, ea vorbea despre cruce ca despre o școală a iubirii, ca despre un loc în care sufletul se unește cu Hristos în dăruirea sa de sine răscumpărătoare. A accepta crucea", scria ea, "înseamnă a-L găsi pe Hristos în ea".
Vocația sa nu a fost o evadare din lume, ci o imersiune radicală în misterul suferinței umane, bazată pe iubire. În Carmel, el s-a rugat pentru poporul său, pentru Biserică, pentru întreaga lume. Consacrarea sa nu a fost izolarea, ci mijlocirea.
În 1942, a fost arestată împreună cu sora ei Rosa, de asemenea convertită. Pe 9 august, ambele au fost ucise la Auschwitz. Își îndeplinise dorința: să-și ofere viața, ca ofrandă a iubirii, pentru Hristos și pentru umanitate.
Viața Sfintei Tereza Benedicta a Crucii este o sursă de inspirație pentru multe femei de astăzi care se simt chemate la viața religioasă. Ea ne învață că vocația nu este altceva decât un răspuns iubitor la o Iubire care cheamă prima. Și că merită să lași totul atunci când comoara este Hristos.
Edith Stein nu a fost o sfântă a unei vieți ușoare sau a răspunsurilor instantanee. A căutat, s-a îndoit, a suferit, s-a format, a muncit, s-a gândit... și, în mijlocul tuturor acestor lucruri, a auzit o voce care îi spunea: "Vino și urmează-mă". Și a lăsat totul pentru El.
Mărturia lor încurajează multe tinere care, din diferite colțuri ale lumii, se întreabă dacă Dumnezeu le cheamă să se consacre, să-L servească într-o comunitate, să trăiască în rugăciune, să se dăruiască în întregime. Acestea sunt femeile care astăzi fac parte din congregațiile religioase și pe care Fundația CARF le ajută să se formeze pentru a putea răspunde cu generozitate și pregătire acestei chemări divine.
Canonizat în 1998 de Sfântul Ioan Paul al II-leași proclamată co-patroană a Europei în anul următor, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii este o sfântă profund contemporană. O femeie care nu a renunțat la rațiune, ci a pus-o în slujba credinței. O martiră care nu a urât, ci a iertat. O călugăriță care nu s-a ascuns, ci s-a oferit.
Viața sa este un imn al adevărului, iubirii și dăruirii de sine. Iar ea continuă să ne reamintească, chiar și astăzi, că Dumnezeu continuă să cheme. Că există femei curajoase care lasă totul pentru El. Și că merită să le sprijinim.
La Fundația CARF susținem cu bucurie și speranță vocațiile femeilor precum cea a Sfintei Tereza Benedicta. Știm că dăruirea lor schimbă lumea, chiar dacă o fac în tăcere. Că rugăciunea lor susține Biserica. Că consacrarea lor este rodnică.
De aceea ne dorim ca mult mai multe femei să poată urma calea pe care a luat-o Edith Stein. Fie ca ele să asculte acea voce care le cheamă. Fie ca ele să răspundă. Și fie ca ele să găsească, la fel ca ea, plinătatea în darul total de sine.
